« Au revoir, ROMÂNIA ! (Mă cheamă datoria) » - partea I

|Strofa 1]
La revedere mamă, frate, soră...
La revedere prietenilor care ma adoră,
Plec intr-o misiune care mi s-a impus,
Să nu uitați vreodată, ca va iubesc nespus.
Îmi vor lipsi locurile unde am crescut,
Unde mă jucam, unde m-am născut,
Îmi ve-ți lipsi toți, plec într-un loc necunoscut,
Orașul meu e tot ce-am cunoscut.
Plec unde văd cu ochii, mă las purtat de val,
Și nu ma preocup ce ma așteaptă in aval,
Plec, îmi iau destinul ca simplă călăuză
Sa ma ghideze intr-o lume confuză.
Puteți conta pe mine, sunt un bărbat acum,
Sa nu va faceți griji, eu ma descurc oricum.
Am in bagaj mii de motive sa ma determine.
Promit, o să vă fac mândri de mine.

[Refren]
Îmi pregătesc călătoria,
Ma cheamă datoria,
“Au revoir” România,
Ma cheamă datoria.
Am sa plec... si nu ma mai întorc deloc,
Până nu-mi găsesc un scop, nu am liniște, nu-mi găsesc loc.

[Strofa 2]
Franța mi-a dat ocazia să-mi fac un trai decent
Fără un bagaj profesional prea consecvent,
Învăț repede, îmi fac relații, muncesc bine,
Frățioare, te voi aduce lângă mine.
Așa vom fi mai puțin singuri printre străini,
E greu la început, doar până prinzi rădăcini,
Suntem capabili să obținem tot ce ne propunem
Atâta timp cât știm sa ne impunem.
Știu, pare să fi-i ajuns pe altă lume,
Aduna-ți curajul și lasă-l sa te îndrume,
Pare ca vrei sa faci mult dar ceva te reține,
Nu lasă frica sa te predomine.
E un nou început ia-o ca a 2a șansă,
Suntem tineri avem toată viața-n față,
Suntem determinați, ne creăm căi de acces,
Avem valoare, vom ajunge și la succes.

[Refren]

[Strofa 3]
Mai ți-i minte văru’ , am făcut o promisiune :
“Când voi fi mai mare vreau sa intru in Legiune”.
Nu m-am făcut prea mare, dar promisiunea mi-am ținut-o,
Nu știam in ce mă băgam, dar am făcut-o.
Am semnat 5 ani. Oare am făcut o prostie ?
O să-mi para rău, pare ca la pușcărie,
De cum am intrat, identitatea ne-a schimbat,
Bag antrenament de îmi ies figurile din cap.
Armata în țara nu mi-a plăcut s-o fac,
Acum sunt la elită, la foc automat,
Cu toate națiile lumii stau in cazarmă
Si nu suntem străini ci frați de armă,
Mărșăluim kilometri, sute ...zile la rând
Cu greutate-n spate si tălpile sângerând,
Mi-a fost tare greu dar nu regret nicicum,
Ar fi mai multe... dar nu am dreptul sa spun.